"Iubeşti un corp fără suflet sau fără sentiment când îl iubeşti fără consimţământul şi dorinţa sa"
Michel de Montaigne

paharul gol...


Când ochiul meu va plânge
poate pentru ultima dată,
vei înţelege sper că viaţa ne-a fost lăsată
să iubim , să fim iubiţi...
o singură dată.

Paharul plin cu apă de vrei să-l bei odată
tot...
îţi va fi greu s-o faci fără să verşi
puţin pe buzele-ţi crăpate
şi mai târziu, când setea te va chinui din nou
Îţi vei aduce-aminte de picăturile vărsate
Frângându-ţi degetele-amarnic
pe un pahar gol.

Atunci priveşti la cel de peste drum
Şi jinduieşti la apa ce o soarbe
prea zgomotos, ai spune, şi te doare
Să ştii că el mai are şi tu, nu.

Când ochiul meu va plânge
Poate pentru ultima dată,
Va fi cu lacrimi dulci, expres lăsate
Să-ţi potolească setea şi gândurile toate
Să-ţi limpezeasca...poate.


9 octombrie 2006

...ca un fluture

"Nu este greu să te îndrăgosteşti..este greu să mărturiseşti dragostea."
Alfred de Musset
În dragoste trebuie săfie mereu doi.
...nu întreba de ce...pur şi simplu altfel nu se poate.
O mână, trebuie să strângă altă mână
Degetele să mângâie părul celuilalt
Ochii să privească chipul celuilalt
Să simţi mirosul celuilalt
Să săruţi buzele celuilalt
Să simţi cum bate inima celuilalt
Pentru tine.
Dacă te îndrăgosteşti, nimeni nu-ţi garantează
Că te-ai îndrăgostit de jumătatea ta.
Abia când simţi că nu mai poţi respira
Că nu mai poţi vedea
Că nu mai poţ păşi
Fără ea sau fără el,
Abia atunci poţi spune că
Nu mai trebuie să cauţi.
Ador cuvintele tale
Spuse şoptit la ceas târziu
Ador iubirea ta tăcută, nefericită
Acoperită cu lacrimi
Ţinută departe de un judecător nedrept,
Venită parcă prea târziu.
Iubirea imposibilă, căutată cu înfrigurare
Am văzut-o în ochii tăi, am simţit-o în zâmbetul tău, am auzit-o în răsuflarea ta,
Apropiindu-se,
Şi înfigându-mi-se în inimă,
Ca un fluture obosit, prins în insectarul nefericirii.
...anii pierduţi şi risipiţi
Sunt dureros de grei
Văzând că tot în viaţa asta
Şi tot pe pământul ăsta
Exişti...

23 septembrie 2005

"...viaţa este un dar pe care-l merităm atunci când îl dăruim."

Rabindranath Tagore

...fără

arcada simplă a clipei ce-o trăiesc
încearcă disperată să-ţi respire
strângând la piept, mireasma de magnolie târzie...

Ascunsă-n părul tău ca abanosul
Ce-ţi curge galeş printre sânii goi
M-atrage şi mă chinuie mereu..crudă pedeapsă
Aş vrea s-o simt în sânge şi-n tot ce mă-nconjoară
Să fii a mea, femeie, să fii a mea stăpână.

Privirea ta ca mlădierea unui scump mărgăritar
udat de roua pură a unei dimineţi de mai
o înfăşor în lacrimi de crudă neputinţă
Asemeni pescăruşului ce nu mai vede ţărmul.

..doream un zâmbet simplu...poate ceva mai mult
O vorbă spusă gingaş, un gest...atingerea
Un semn că totul e posibil, că n-am să pierd etern
O rază de lumină cu chipul tău în ea.

19.09.2005

Stari de suflet

..sunt clipe cand mintea o ia razna, plecand de langa tine sau cel putin incercand sa dea impresia asta...Asa si cu mine...nu sunt sigur daca mintea mi-a revenit dar sufletul sigur a ramas lovit.


...atunci


...când iarba nu se va legăna în vânt
şi norii îţi vor spune noapte bună,
Când marea nu va mai zdrobi sub valuri
Malurile golite de orişice simţire....
Când păsările cerului striga-vor alor libertate
Departe de orice gând rău ori duşmănie oarbă...
Când Soarele căta-va să oprească Luna
din fuga ei tăcută ş-adânc misterioasă
pe căi ştiute doar de cei ce se iubesc în taină
ascunşi de vorbe şi priviri potrivnice,
ţinându-şi unul altuia inimile tremurânde
În piepturile-arzânde de dorinţi şi spaime grele...
Când dragostea nu va mai fi oprită,
Doar de un drum, o vorbă sau de-un gând aiurea,
Atunci să ştii iubire că eu încă mai sunt
Acelaşi suflet singur visând la tine-ascuns.

09 septembrie 2005