..sunt clipe cand mintea o ia razna, plecand de langa tine sau cel putin incercand sa dea impresia asta...Asa si cu mine...nu sunt sigur daca mintea mi-a revenit dar sufletul sigur a ramas lovit.
...atunci
...când iarba nu se va legăna în vânt
şi norii îţi vor spune noapte bună,
Când marea nu va mai zdrobi sub valuri
Malurile golite de orişice simţire....
Când păsările cerului striga-vor alor libertate
Departe de orice gând rău ori duşmănie oarbă...
Când Soarele căta-va să oprească Luna
din fuga ei tăcută ş-adânc misterioasă
pe căi ştiute doar de cei ce se iubesc în taină
ascunşi de vorbe şi priviri potrivnice,
ţinându-şi unul altuia inimile tremurânde
În piepturile-arzânde de dorinţi şi spaime grele...
Când dragostea nu va mai fi oprită,
Doar de un drum, o vorbă sau de-un gând aiurea,
Atunci să ştii iubire că eu încă mai sunt
Acelaşi suflet singur visând la tine-ascuns.
09 septembrie 2005
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu